Întrebări frecvente în Homeopatie

Care este diferenţa între medicina convenţională (alopată) şi cea homeopată?

Alopatie	Homeopatie
Omul este o fiinţă biologică	Omul este o unitate de corp- suflet- spirit
În ceea ce priveşte boala fiinţele umane sunt la fel	Nu există doi oameni la fel, totalitatea simptomelor unei persoane îi vor fi caracteristice
Tabloul clinic este exprimat prin diagnostice	Pacienţi cu diagnostic identic pot avea tabloul clinic al unor remedii diferite
Tratamentul este conform unor protocoale	Tratamentul este individualizat
Medicamentele se îndreaptă împotriva simptomelor	Remediile acţionează în aceeași direcţie cu simptomele

Principiile homeopatiei sunt cunoscute de mai mult de 200 de ani (şi sunt descrise în Organon), ele sunt valabile fără să fi fost modificate şi funcţionează până în zilele noastre. Remediile homeopate sunt aceleaşi, ca şi în urmă cu 200 de ani (doar că le cunoaştem mai în detaliu) şi vor râmâne aceleaşi, pentru că organismul el însuşi alege calea pe care doreşte să restabilească sănătatea.

În medicina convenţională medicamentele se schimbă tot timpul (“se dezvoltă”, se descoperă medicamente noi), din când în când se demonstrează, că unele sunt nocive, demodate şi atunci sunt retrase de pe piaţă, altele devin ineficiente în practică (cum se întâmplă cu antibioticele).

Medicamentele alopate, prin definiţie, au menirea de a suprima un simptom, iar prin acest aspect ele îngreunează alegerea remediului homeopatic corect.

Care este diferenţa între homeopatia clasică, cea clinică şi alte abordări homeopatice?

1. Homeopatia clasică

• Remediul se alege pe baza totalităţii simptomelor fizice, emoţionale şi mentale ale pacientului, în boli acute sau cronice.
• Tratamentul este individualizat, remediul este ales din întreaga Materia Medica.
• Diagnosticul convenţional este util din punctul de vedere al prognosticului, dar nu este de importanţă majoră în alegerea remediului.
• Se folosesc remedii monocomponente (preparatul conţine un singur remediu, într-o singură diluţie).
• Se foloseşte doar un singur remediu deodată, în potenţa necesară şi ritm corespunzător, observând reacţiile pacientului la remediu.
• În cazul în care pentru vindecare sunt necesare mai multe remedii, ele se vor folosi succesiv, întotdeauna în concordanță cu simptomele.
• Cel care practică homeopatia clasică, trebuie să aibă cunoştinţe extinse de teorie şi practică homeopată, cea ce necesită mult timp şi studiu continuu, respectiv utilizarea frecventă a mijloacelor homeopatiei (Materia Medica, Repertoar).
• Homeopatia clasică tratează omul bolnav, are ca scop ridicarea continuă a nivelului de sănătate al pacientului, de aceea nu se acceptă supresarea unui simptom (fie şi cu un remediu homeopat) în vederea obţinerii unei stări de bine efemere, care va conduce mai târziu la accentuarea severităţii bolii.
• Pacientul este considerat vindecat când se simte bine din toate punctele de vedere: fizic, emoţional, mental şi al energiei generale.

​2. Homeopatia clinică

• Abordarea din punct de vedere clinic a homeopatiei, în cea ce privește modul de administrare a remediilor homeopate, a condus la detașarea ei de homeopatia clasică.
• Pacientului i se administrează mai multe remedii deodată, deobicei în diluții joase (CH 5- CH 30), care se repetă frecvent.
• La prima consultaţie se alege un remediu constituţional şi remedii simptomatice.
• Practica zilnică şi lipsa de timp au creat necesitatea aceastei abordări.

3. Homeopatia organotropă şi complexistă

• Ingnoră cu totul individualizarea tratamentului.
• Abordarea organotropică ţinteşte organele slăbite sau care funţionează nearmonios, cu remedii în potenţă joasă (ex cu săruri Schüssler).
• Folosirea preparatelor complexe, care conţin mai multe remedii, este o simplificare absolută a homeopatiei, care permite o alegere rapidă a remediilor, pe baza diagnosticelor clinice, în lipsa oricăror cunoştinţe homeopatice.

Se pot considera metode homeopatice Elixirul Moksa, terapia florală Bach, gemoterapia sau fitoterapia?

Nu. Însă ele pot complementa homeopatia, în anumite circumstanţe.

Alegerea remediului homeopat poate fi efectuat prin biorezonanţă, cu beţe speciale sau cu o pendulă?

Consultaţia homeopată are menirea de a alege remediul similimum din întreaga Materia Medica pe baza simptomelor existente. Aparatul de  biorezonanţă evaluează starea pacientului şi pe baza acestei evaluări alege în mod mecanic un remediu, dintre acele care i-au fost introduse în memorie. Metodele cu beţe sau pendule nu au nimic în comun cu homeopatia, astfel alegerea unui remediu cu ajutorul acestor mijloace este cu totul nefondată, fără absolut nici o bază şiinţifică.

Este homeopatia medicină naturistă?

Medicina naturistă, prin definiţie se referă la acele metode de vindecare, care se bazează pe capacitatea de autovindecare a organismului, ajutând acest proces cu remedii provenind din natură.

Deşi această definiţie este valabilă în parte şi pentru homeopatie, noi, homeopaţii, nu putem identifica ştiinţa homeopatiei cu medicina naturistă. Legislaţia consideră homeopatia ca medicină alternativă sau complementară, prin care se înţelege că ea se poate alege în locul medicinii convenţionale sau ca o completare a acesteia. Putem afirma doar atâta că homeopatia se poate folosi ca medicină de sine stătătoare (desigur în limitele ei, mai multe informaţii se găsesc în rubrica Principiile homeopatiei, sub titlul Limitele homeopatiei).

Este Noua Homeopatie o metodă homeopatică?

Noua Homeopatie, deşi în denumire foloseşte termenul de homeopatie, nu are nici o legătură cu homeopatia, nici în privinţa metodei, a principiilor şi în nici un alt aspect. Metoda a fost dezvoltată de către Erich Körbler, care pentru diagnostic foloseşte un pendul inventat de el, aşa numitul bioindicator.

Cum acționează remediile homeopatice?

• Remediile homeopate întăresc puterea de autovindecare a organismului.
• Remediile trebuie să acţioneze sinergic cu forţa vitală şi nu în mod antagonist cu simptomele.
• Remediile homeopate acţionează în profunzime, vindecă sufletul uman de rănile care îl afectează.

Cum se desfăşoară o anamneză în homeopatia clasică?

Sarcina medicului homeopat este de a forma o imagine cât mai completă asupra a ce înseamnă boală la pacientul său. În acest scop trebuie să investigheze în detaliu acuzele, simptomele pacientului său, modalităţile acestora şi manifestările vieţii instinctuale, ca expresie a forţei vitale, care încearcă remedierea unei dereglări ale organismului. Medicul pune întrebări multe şi la primul auz poate ciudate, privind obiceiurile pacientului (alimentaţie, somn), energia lui (sexuală, generală), poziţia în somn, dacă este friguros sau călduros, ce îi agravează şi ce îi ameliorează simptomele, cum reacţionează în anumite situaţii, de ce anume îi este frică etc.

De aceea consultaţia în homeopatia clasică necesită mult timp. Pe lângă acest fapt, medicul homeopat trebuie să consulte Repertoarul, Materia Medica, ca să verifice remediul similimum, ceea ce poate părea că medicul nu este pregătit suficient, când de fapt este valabil contrariul. 

Pe parcursul tratamentului sunt necesare mai multe consultaţii, interpretarea reacţiilor la remediu este cel puţin atât de importantă, precum alegerea remediului corect cu ocazia primei (sau oricărei) consultări.

Ce este remediul constituţional?

Prin remediul de fond sau constituțional înţelegem acel remediu homeopat care se potrivește cel mai bine simptomelor fizice, mental-emoţionale şi generale ale pacientului, într-un anumit moment. Trebuie accentuat, că despre un remediu nu putem afirma că el este constituţional pe viaţă, fiindcă se poate schimba pe parcursul tratamentului (împreună cu simptomele), în mod similar cepei, care în timp ce o curăţăm, dezvăluie noi straturi în profunzime. La pacienţii aflaţi pe nivele înalte de sănătate, şi care nu sunt foarte încărcaţi, putem considera că vor avea nevoie de un singur remediu pe parcursul vieţii, pe care îl vom putea numi constituţional.

Homeopatia şi placebo

Fenomenul placebo este la fel de cunoscut în homeopatie cât şi în medicina convenţională. Cum timpul petrecut cu pacientul este destul de generos, iar întrebările puse în detaliu (care diferă foarte mult de cele cu care pacienţii sunt obişnuiţi), pot fi interpretate de pacient ca un interes altruist, sincer şi încurajator din partea medicului, poate contribui la lansarea mecanismului placebo. Însă “vindecările placebo” sunt doar superficiale, şi fără durată (în homeopatie și la fel şi în alopatie), iar în momentul în care pacientul îşi retrage atenţia de la vindecare, fenomenul placebo nu va mai funcţiona. Iată câteva aspecte, care indică clar, că efectul homeopatiei este mai mult decât placebo.

• De ce, cum pot avea unii pacienţi (câteodată) agravări serioase, când pacienții speră în vindecare?
• De ce, cum are efect homeopatia la bebeluşi şi la animale?
• De ce, cum are efect homeopatia la pacienţi comatoşi?
• De ce, cum la anumite cazuri nu se observă ameliorare încă de la primul remediu, doar de la al cincelea sau al zecelea?
• De ce nu se vindecă pacienţii (care cred în medicina convenţională) de la medicamentele alopate, prescrise de către medici renumiți, profesori? Pe când de cele mai multe ori, pacienţii vin la homeopat după ce alopatia nu-i mai ajută…
• Cum este posibil ca unele modificări organice să dispară după tratament homeopat?
• Cum se explică faptul că un homeopat clasic poate prezice, care dintre acuze va dispărea primul?

Trebuie să ai credinţă în homeopatie, ca ea să îşi facă efectul?

Homeopatia nu este o chestiune de credinţă (vezi subiectul referitor la placebo), remediul corect ales este eficient şi atunci, când pacientul este sceptic. Ca să fim foarte exacţi, este nevoie numai de atâta credinţă, cât pacientul să ia remediul şi să respecte recomandările de administrare, ca să nu antidoteze remediul.

Se poate folosi homeopatia în tratamentul gravidelor?

Da, categoric. Remediul ales corect, pe baza simptomelor, creşte nivelul de sănătate nu numai al mamei ci şi al fătului.  Creşte rezistenţa organismului la boli, ajută în procesul naşterii, şi realizează aceste beneficii fără efectele adverse ale medicamentelor alopate (este bine cunoscut faptul, că un număr relativ mic de medicamente alopate se pot folosi cu siguranţă în timpul sarcinii). În homeopatia clasică nu sunt acceptate aşa numitele scheme de pregătire ale naşterii, femeia însărcinată (la fel ca oricare alt pacient) trebuie tratată conform simptomelor pe care le are, şi tratamentul trebuie individualizat în fiecare caz. În cazul a astfel de scheme de tratament, dacă remediile nu se potrivesc simptomelor gravidei, pot cauza nişte probleme, mai ales dacă ele sunt repetate de mai multe ori.

Care grupe de vârstă pot beneficia de tratament homeopatic?

Orice grupă de vârstă se poate trata cu homeopatie, de la noul născut până la omul bătrân.

Animalele pot fi tratate cu homeopatie?

Da, homeopatia se foloseşte cu success şi la animale. Pentru homeopatul clasic poate însemna o dificultate faptul că animalul nu îşi poate comunica verbal acuzele, modalitățile simptomelor, deci pentru o prescripţie reuşită este necesară un excelent simţ al observării, în cea ce priveşte animalele. Abordarea clinică este cea mai răspândită în homeopatia veterinară.

Există reacţii alergice sau alte efecte secundare la remediile homeopatice?

Efectele remediilor homeopate este de ordin energetic şi nu material, ele stimluează forţa vitală. Pornind de la acest aspect, ele nu au cum să provoace efecte alergice şi ninci efecte secundare, dacă se respectă principiile administrării.  Remediile administrate fără indicaţie, nefondat, mai ales dacă ele se repetă frecvent şi/sau este vorba de potenţe înalte, pot cauza evenimente nefavorabile ( de exemplu să apară simptome ale remediului care nu au fost înainte, fără ameliorarea cazului, cea ce numim proving), dar aceste evenimente nu le considerăm efecte secundare, ci tratament greşit.

Poate tratamentul homeopat să cauzeze dependenţă?

Nu. Răspunsul se explică prin același rând de idei ca şi la întrebarea referitoare la reacţii adverse sau efecte secundare. Remediile homeopate au acţiune energetică şi nu materială, stimulând forţa vitală. Nu conţin substanţe chimice, care ar putea favoriza dependenţa.

Remediile homeopate pot fi supradozate?

Conform celor de mai sus, remediile homeopate nu pot fi supradozate.

Este adevărat că homeopatia este total inofensivă?

Homeopatia este o metodă de tratament blândă, dar extrem de eficientă atunci când este utilizată conform principiilor ei. În asemenea cazuri nu se întâmplă reacții alergice, efecte secundare si nu este nici risc de supradozaj. Homeopatia nu poate pune viața în pericol, chiar dacă cineva consumă mai multe tuburi de remedii deodată. Însă în asemenea cazuri se poate întâmpla să apară simptome de proving, mai ales dacă persoana are o sensibilitate pentru remediu, sau unele simptome se pot vindeca sau altele se pot supresa, ceea ce conduce la alterarea stării de sănătate. Deoarece aceste reacţii pot fi chiar foarte neplăcute pentru pacient, este recomandat, ca pacientul să trateze acest subiect cu destulă seriozitate şi să ceară ajutorul unui homeopat, când dificultatea sarcinii depăşeşte domeniul de aplicare al automedicaţiei.

Care legislaţie se referă la practica homeopatiei în România?

În România legea specială 118/02.05.2007 se referă la practicarea medicinei complementare/ alternative, în cadrul căreia homeopatia este recunoscută ca metodă de tratament de sine stătătoare, al cărei practică este permisă medicilor specialişti (medici cu drept de liberă practică şi examen de specialitate). Aceeași lege prevede că fiecare cetățean are dreptul să aleagă terapii complementare/ alternative. 

Cine are dreptul să trateze cu homeopatie?

În afara cazurilor simple de automedicaţie, în România legislaţia în vigoare permite practica homeopatiei medicilor homeopaţi.

Se poate folosi homeopatia în autotratare?

Într-o anumită măsură da, în cazul în care persoana învață să recunoască simptomele caracteristice ale unor remedii mai fercvent utilizate în practică, mai degrabă în simple boli acute, traume minore, dureri dentare, dureri de cap sau afecţiuni minore. Pentru a evita frustrările cauzate de nereuşita în astfel de autotratamente, respectiv evenimentele neplacute amintite mai sus, este bine ca tratamentul homeopat să fie recomandat de un medic homeopat.

Tratamentul homeopat este scump?

Nu, remediile homeopate nu sunt scumpe, iar această afirmaţie este şi mai valabilă pentru remediile care se găsesc în România. În homeopatia clasică regula de bază este folosirea cu discernământ a remediior, un remediu deodată, şi chiar dacă pe parcursul tratamentului ar fi nevoie de mai multe remedii, tratamentul cu remedii homeopate este mult mai ieftin decât medicaţia alopată. Pe de altă parte remediile homeopate păstrate cu grijă, în mod corect îşi păstrează efectul terapeutic timp îndelungat.

Pot pacienţii cu diabet zaharat utiliza remedii homeopate?

Da. Remediile homeopate conţin zahăr, lactoză şi/sau zaharoză, dar în cantităţi foarte mici. În remediile monocomponente Boiron într-un număr de 5 granule sunt 0,21 g zaharoză şi 0.04 g lactoză. Pacientul care trebuie să îşi controleze foarte serios regimul, va trebui să ia în calcul aceste cantităţi.

Pot pacienţii cu intoleranţă la lactoză să utilizeze remedii homeopate?

Conţinutul în lactoză a remediilor homeopatice este foarte scăzut, mult mai mic, decât cantitatea care poate provoca simptome. Pe deasupra, remediile se pot folosi şi diluate în apă, astfel fiind posibilă administrarea unei cantităţi şi mai mici de lactoză.

Cât timp durează tratamentul homeopatic?

Homeopatia stimulează sistemul de apărare a organismului în procesul de vindecare, astfel buna funcţionare a sistemului de apărare este factorul principal care decide durata tratamentului. Durata vindecării diferă de la un pacient la altul, poate dura de la o lună la mai mulţi ani. În bolile acute vindecarea poate fi imediată sau se poduce în scurt timp. În cazurile bolilor cronice obţinerea unui rezultat imediat este mai dificilă, în special atunci, când pacientul vizitează un medic homeopat după ce a încercat multe alte metode.

În momentul în care pacientul se simte bine, tratamentul homeopat se poate termina. Dacă după un tratament  se produce o recădere sau o boală acută, în mod evident este nevoie de o nouă consultaţie şi prescripţie la nevoie.

Se pot folosi mai multe remedii simultan?

În homeopatia clasică administrarea simultană a mai multor remedii nu este o metodă acceptată. Excepţie se face când viaţa pacientului este în pericol sau în unele situaţii când medicul homeopat nu este sigur în cea ce priveşte remediul corect.

Este permisă utilizarea remediilor homeopate împreună cu medicamentele convenţionale?

Da, se pot utiliza împreună. Nu se poate vorbi despre interacţiuni medicamentoase, deoarece în remediile homeopate nu sunt substanţe chimice şi ele nu acţionează pe plan material. Se poate întâmpla însă, 

că medicamentele atât de frecvent folosite în practică, antibioticele, derivatele de cortizon sau antiinflamatoarele sistează temporar acţiunea remediilor homeopate. Administrate simultan cu medicamente sau hormoni, remediile vor avea efect redus sau nici un efect. Acest lucru se explică pe de o parte cu faptul că este aproape imposibil ca homeopatul să gasească remediul corect, când medicamentele alopate au supresat semnele, simptomele organismului; iar pe de altă parte remediile homeopate fiind puternic diluate, ele sunt mai „slabe” din punct de vedere chimic, decât medicamentele, care astfel vor sista acţiunea remediilor cât timp se folosesc simultan. De aceea este bine, ca să se discute cu homeopatul curant, dacă se doreşte folosirea a celor două tipuri de medicaţie.

Se poate folosi psihoterapia în timpul tratamentului homeopat?

Da. Singura greutate va fi, că homeopatul nu va putea interpreta  dacă schimbările produse în starea de sănătate se datorează remediului sau psihoterapiei.

Se poate face acupunctură în timpul tratamentului homeopat?

Cel mai bine este ca acestea să fie utilizate separat. Ambele fiind terapii foarte eficiente, vor produce schimbări în starea de sănătate, iar homeopatul trebuie să ştie foarte clar cui i se datorează aceste schimbări, pentru a continua corect tratamentul. Dacă, una dintre aceste metode nu a funcţionat, oricând se poate apela la cealaltă.

Se poate folosi terapia Bowen simultan cu homeopatia?

Ambele metode sunt foarte eficiente şi capabile să producă schimbări în starea de sănătate a individului. Homeopatul trebuie însă să înţeleagă foarte clar ce se întâmplă în organism după administrarea remediului. De aceea, mai ales la începutul tratamentului este bine, dacă se acordă timp remediului homeopat, iar după ce am interpretat reacţiile la remediu se poate utiliza terapia Bowen. Sunt cazuri în care sistemul de apărare nu este foarte puternic, astfel simptomele nu sunt foarte clare. În aceste situaţii câteva şedinţe Bowen vor stimula şi fortifica forţa vitală, pregătind astfel organismul, crescându-i puterea de a arăta simptome, astfel şi remediul homeopat. Cele două terapii acţionează sinergic.

Se poate vindeca orice boală cu homeopatie?

În cazul oricărei boli se poate utiliza homeopatia, însă depinde de mai mulţi factori dacă se poate aştepta la vindecare totală sau doar la paliaţie.  Nivelul de sănătate al pacientului, predispoziţiile şi bolile moştenite genetic, cantitatea tratamentelor supresive din trecut, modul de viaţă (care pe lângă factori fizici se referă şi la stresul mental- emoţional, căruia este supus pacientul) toţi sunt factori decisivi, care exprimă de fapt integritatea sistemului de apărare, a forţei vitale. Posibilitatea vindecării se află ascunsă în puterea forţei vitale.

Reacţionează foarte bine la tratamentul homeopat, cu posibilitatea vindecări,i următoarele boli, fără a le enumera pe toate: cefalei cronice, migrene, sindroame vertiginoase, atacuri petit mal, sinuzite frontale şi maxilare, rinite alergice, astm alergic sau de alt fel, gastrite, gastroenterite, hepatite şi alte afecţiuni hepatice (inclusiv steatoza hepatică), colecistite, ulcere gastroduodenale, sindromul colonului iritabil (IBS) și boala inflamatorie intestinală (IBD), conjunctivita cronică, otite, acnea juvenilă, dermatite atopice, neurodermatoze, nevralgie trigeminală, nevralgii intercostale, zona zoster, torticolis, lombalgii, dureri ale articulaţiei sacroiliace, dureri musculare, traumatisme ale muşchilor şi tendoanelor, incontinenţe, prostatite, patologii ale spermei, anxietate şi fobii, anemii (dar nu thalassemia), sindromul de deficit al atenţiei (ADD), patologii ginecologice, incluzând şi mastitele, endometrioza, infertilitatea, sindromul premenstrual, cistite etc.

Este binecunoscut faptul că homeopatia poate obţine anumite rezultate în unele patologii severe avansate, cum ar fi cancerul, boli cardiace, paralizii cerebrale, autism, epilepsii severe tip grand mal, schizofrenie etc, dar aproape niciodată nu a realizat vindecări complete în aceste boli.

Ar fi benefic, dacă pacienţii ar consulta un homeopat la începutul patologiei lor, fiindcă în stadiile incipiente se pot obţine cele mai bune rezulate.

Care sunt limitele homeopatiei?

Bolile acute în majoritatea cazurilor răspund foarte bine la tratamentul homeopat. În cazul bolilor cronice este clar, că atât timp, cât sunt prezente doar modificări funcţionale, tratamentul homeopat este mult mai eficace decât atunci când există şi modificări organice instituite. Leziuni anatomice ireversibile (zone infarctizate, calcificate), lipsa unor organe nu poate fi înlocuită (nici) cu tratament homeopat, homeopatia nu ţine locul intervenţiilor chirurgicale sau terapiei intensive atunci când acestea sunt necesare.

S-au efectuat studii clinice?

S-au efectuat şi publicat în reviste de specialitate numeroase studii clinice, care arată că homeopatia este eficientă. Chiar conceptul provingului înseamnă: studiul clinic al remediului pe persoane sănătoase. Însă efectuarea unor studii clinice homeopate bazate pe gândirea alopată (convenţională), ignorând principiile de bază ale homeopatiei, nu pot avea rezultate interpretabile. 

Acest lucru se explică prin faptul că un remediu homeopat folosit pentru un diagnostic anume poate avea un efect numai dacă tabloul clinic al remediului se potriveşte simptomelor şi modalităţilor acelui diagnostic. Astfel în cazul unui anumit diagnostic intră în discuţie mai multe remedii, iar alegerea remediului corect poate fi făcută numai de către un homeopat. Dacă dintre aceste remedii se alege doar unul, care se foloseşte la toţi pacienţii care au acelaşi diagnostic, ne putem aştepta la rezultate  doar foarte slabe.

Ca să dăm un exemplu doar foarte simplificat, iată despre ce este vorba. Analizăm efectul antipiretic al unui medicament, de exemplu al paracetamolului. Nu trebuie nici măcar să știm care este cauza febrei sau ce alte simptome sunt prezente, paracetamolul va scădea febra în majoritatea cazurilor. Dacă dorim să analizăm acelaşi lucru la un remediu homeopat frecvent folosit în febre, de exemplu efectul antipiretic al Belladonnei, şi am ignora celelalte simptome prezente în episodul febril, am constata că Belladonna scade febra la doar puţine cazuri şi am trage concluzia greşită că Belladonna (alături de întreaga homeopatie) este ineficientă, explicând acele puţine cazuri, unde febra s-a remis cu efectul placebo. Însă dacă am lua în considerare celelalte simptome ale Belladonnei (descrise în Materia Medica: debut brusc, cap fierbinte, extremităţi reci, transpiraţie, faţa roşie, ochi strălucitori, pupile dilatate, cefalee cu caracter pulsatil, agravarea simptomelor la atingere, la zdruncinarea patului, la lumină, la zgomote, pacientul doreşte limonadă, este confuz, poate delira) şi am folosi Belladonna în cazurile în care pacientul însuşi are aceste simptome, în majoritatea cazurilor febra s-ar remite împreună cu boala în cadrul căreia a apărut. Belladonna scade febra numai dacă febra este însoţită de asemenea simptome.

Comunitatea homeopaţilor susţine foarte mult studiile clinice, cercetarea în domeniul homeopatiei, dar solicită ca aceste experimente să fie discutate în prealabil cu experţi în homeopatie, ca ele să fie efectuate corect, în concordanţă cu principiile homeopatiei, deoarece numai aşa pot fi obţinute rezultate reale.