Iubesc această știință, sau artă a vindecării, oricum aș numi-o. Zi de zi mă uimesc rezultatele ei, mă surprinde cum reușește să amelioreze, și, de cele mai multe, ori să rezolve problemele omului adânc înrădăcinate și inaccesibile medicinei alopate. Pentru mine niciodată nu a fost o problemă că remediile “nu conțin” substanță activă, deoarece sunt multe lucruri pe lumea acesta, pe care nu le vedem și totuși funcționează, fiind controlate de legi ale naturii: mărul cade din copac, electricitatea doar trebuia descoperită și folosită spre binele omenirii, pentru uimitoarea perfecțiun în structura și funcționare a corpului fizic nici până azi nu s-a găsit o explicație exactă. Eu niciodată nu mi-am pus problema dacă există sau nu Dumnezeu, pur și simplu simțeam, știam că există și, prin această acceptare, El își arată prezența în viața mea. Este foarte interesant să observi cum funcționează ființa umană pe cele trei planuri, fizic, mental și emoțional, cum își exprimă starea de boală și modul în care dorește să se vindece. “Doar” atât am de făcut: de observat fiecare pacient, care apelează la mine, de înțeles cum dorește la el Forța vitală să se vindece și de ales remediul, care poate vindeca, sau măcar ameliora boala. Știința Homeopatiei, deși pare simplă, de fapt este un sistem foarte complex, mai ales datorit modului în care abordează boala și vindecarea, total diferit de cel al medicinii convenționale. Ani la rând am învățat cum să se lichideze simptomele, acuzele și microorganismele patogene, ca ele să nu fie acolo, să nu afecteze persoana. Nu mă gândeam în perspectivă sau nu făceam legătura între evenimente, deși erau tot timpul în fața mea în anamneza copiilor mei, familiei mele, a pacienților mei. În Homeopatie am învățat să respect simptomele, fiindcă ele arată de ce anume suferă pacientul și deja știu, că dispariția unui simptom nu este ecvivalentă în fiecare caz cu vindecarea, fiindcă deacum pot vedea corelația între diferite evenimente patologice.
Pe drumul meu am fost ajutată de către Cel de Sus chiar de la bun început. Am întâlnit oameni cu sufletul bun, mari dascăli care m-au ajutat în mod altruist să primesc cele mai bune informații, și nu au permis să mă pierd pe drumurile de multe ori întortocheate și grele ale Homeopatiei, dar m-au sustinut și mă susțin în continuare pe drumul ales, și în momentele în care intervin greutăți. Cel mai greu este când mă întâlnesc zilnic cu oameni care disprețuiesc Homeopatia, care râd de ea sau chiar o atacă nemilos. Dar de fiecare dată îmi dau seama că reacțiile acestea sunt urmare a necunoașterii, a ignoranței și a vederii înguste, că dacă cineva ar fi atât de deschis, să încerce metoda (desigur utilizată corespunzător) și ar fi dispus să observe eficiența remediilor pe el însuși sau la alții, cu siguranță și-ar schimba punctul de vedere, dar mulți nici nu îi acordă măcar o șansă, deși le-ar fi mult mai ușor decât să scandeze lozinci de antipropagandă atât de vehement.