Despre mine

Cu homeopatia m-am întâlnit prima oară în primul an de rezidențiat. Soțul meu trecuse printr-o boală infecțioasă acută, din care a rămas cu subfebrilități, cefalei și astenie. După ce am epuizat posibilitățile oferite de medicina convențională, căutam remedii pentru acuzele lui, când cineva din familie ne-a recomandat să cerem sfatul unui medic homeopat. Pe atunci habar nu aveam despre Homeopatie, dar m-a impresionat procesul anamnezei și desigur efectele benefice rapid obținute la soțul meu, așa că am hotărât în acel moment că mă voi informa despre această metodă de vindecare.

În țara noastră legislația permite practica homeopatiei doar medicilor specialiști, iar pregătirea homeopaților este posibilă doar acelor medici, care sunt confirmați într-o specialitate, așadar trebuia să-mi amân această dorință, și mi-am efectuat pregătirea pentru Bolile Infecțioase. La sfârșitul celor cinci ani de rezidențiat, în 2011 mi-am dat examenul de specialitate la București, și imediat mi-am început activitatea la spitalul municipal din Odorheiu Secuiesc, secția Boli Infecțioase. Aici este locul meu de muncă permanent, după „o mică” escală la secția Pneumologie, unde am câștigat experiență interesantă în domeniu.

De îndată ce s-a putut, în 2012 am început pregătirea în Homeopatie la Cluj Napoca, și cu cât aprofundam mai mult studirerea ei, cu atât mi se confirma faptul, că mă aflu pe drumul cel bun. În 2015, tot la București, am dat examenul de competență în Homeopatie. Din 2014 studiez la Academia Internațională de Homeopatie Clasică din Alonisos, fiind studenta Profesorului George Vithoulkas, adeptă a homeopatiei clasice reprezentate de către domnia sa.

Iubesc această știință, sau artă a vindecării, oricum aș numi-o. Zi de zi mă uimesc rezultatele ei, mă surprinde cum reușește să amelioreze, și, de cele mai multe, ori să rezolve problemele omului adânc înrădăcinate și inaccesibile medicinei alopate. Pentru mine niciodată nu a fost o problemă că remediile “nu conțin” substanță activă, deoarece sunt multe lucruri pe lumea acesta, pe care nu le vedem și totuși funcționează, fiind controlate de legi ale naturii: mărul cade din copac, electricitatea doar trebuia descoperită și folosită spre binele omenirii, pentru uimitoarea perfecțiun în structura și funcționare a corpului fizic nici până azi nu s-a găsit o explicație exactă. Eu niciodată nu mi-am pus problema dacă există sau nu Dumnezeu, pur și simplu simțeam, știam că există și, prin această acceptare, El își arată prezența în viața mea. Este foarte interesant să observi cum funcționează ființa umană pe cele trei planuri, fizic, mental și emoțional, cum își exprimă starea de boală și modul în care dorește să se vindece. “Doar” atât am de făcut: de observat fiecare pacient, care apelează la mine, de înțeles cum dorește la el Forța vitală să se vindece și de ales remediul, care poate vindeca, sau măcar ameliora boala. Știința Homeopatiei, deși pare simplă, de fapt este un sistem foarte complex, mai ales datorit modului în care abordează boala și vindecarea, total diferit de cel al medicinii convenționale. Ani la rând am învățat cum să se lichideze simptomele, acuzele și microorganismele patogene, ca ele să nu fie acolo, să nu afecteze persoana. Nu mă gândeam în perspectivă sau nu făceam legătura între evenimente, deși erau tot timpul în fața mea în anamneza copiilor mei, familiei mele, a pacienților mei. În Homeopatie am învățat să respect simptomele, fiindcă ele arată de ce anume suferă pacientul și deja știu, că dispariția unui simptom nu este ecvivalentă în fiecare caz cu vindecarea, fiindcă deacum pot vedea corelația între diferite evenimente patologice.

Pe drumul meu am fost ajutată de către Cel de Sus chiar de la bun început. Am întâlnit oameni cu sufletul bun, mari dascăli care m-au ajutat în mod altruist să primesc cele mai bune informații, și nu au permis să mă pierd pe drumurile de multe ori întortocheate și grele ale Homeopatiei, dar m-au sustinut și mă susțin în continuare pe drumul ales, și în momentele în care intervin greutăți. Cel mai greu este când mă întâlnesc zilnic cu oameni care disprețuiesc Homeopatia, care râd de ea sau chiar o atacă nemilos. Dar de fiecare dată îmi dau seama că reacțiile acestea sunt urmare a necunoașterii, a ignoranței și a vederii înguste, că dacă cineva ar fi atât de deschis, să încerce metoda (desigur utilizată corespunzător) și ar fi dispus să observe eficiența remediilor pe el însuși sau la alții, cu siguranță și-ar schimba punctul de vedere, dar mulți nici nu îi acordă măcar o șansă, deși le-ar fi mult mai ușor decât să scandeze lozinci de antipropagandă atât de vehement.

Eu am două specialități, care sunt relativ opuse, dar tocmai acest lucru a făcut posibil să am o înțelegere mai amplă asupra ambelor. Știu foarte clar de ce sunt ele capabile. Sunt situații în care boala nu se va vindeca fără antibiotic, și sunt infecții severe, care ar fi fatale fără tratament antibiotic și patogenetic. Totuși, abuzul de antibiotice este prea frecvent, iar Infectologia degeaba încearcă să raționalizeze și să facă țintită antibioterapia, acest deziderat întâlnește numeroase obstacole, chiar în rândul colegilor alopați. Ca homeopat și infecționist consider că tratamentul antibiotic de foarte multe ori ar putea fi înlocuit (cel mai elocvent exemplu este cel al virozelor, unde antibioticele nu au nici un efect, totuși ele sunt prescrise de cele mai multe ori pacientului, „pentru orice siguranță”). Cei care au această experiență, sunt de acord cu faptul că multe boli ar putea fi abordate homeopatic (evident prin respectarea principiilor de bază și evaluarea corectă a factorilor de risc), apoi continuată sau completată cu metodele convenționale. Se poate afirma dealtfel, că există multe cazuri, mai ales acelea cu patologie pe planul mental emoțional (depresie, frici, anxietate, tulburări ale somnului, tulburări ale dinamicii sexuale etc.), care sunt puțin influențate de metodele convenționale și unde homeopatia este de un mare ajutor, ameliorând pacientul. La fel se întâmplă în cazul tulburărilor funcționale, când nici măcar un diagnostic nu se poate pune până ce nu se vizualizează modificări organice, totuși viața pacientului chiar este deranjată de anumite simptome. Conceptul medicinii integrative face posibilă combinarea celor două metode, fiindcă abordează holistic pacientul, alegând de fiecare dată metoda oportună.

În ceea ce privește scepticii, le doresc să încerce mai multă deschidere, și recomand să consulte surse de informații autentice, pentru că dacă cineva este privat de beneficiile acestei metode de tratament numai din cauza lipsei informațiilor, acea persoană chiar are de pierdut. Este adevărat însă, că homeopatia nu poate fi calea absolută pentru toată lumea.